Pagini de istorie​

Campionatul Național de viteză în coastă a descoperit Maramureșul în anul 1973, atunci când cursa de pe Gutâi a deschis sezonul competițional pe un traseu de circa opt kilometri, cu startul în dreptul celebrei porți maramureșene și sosirea la Hanul Pintea. Laurențiu Borbely, Eugen Ionescu Cristea și Ștefan Iancovici sunt doar câțiva dintre cei care s-au acoperit de glorie în perioada anilor ’70. În deceniul următor, startul a fost mutat cu circa trei kilometri mai jos – la intersecția cu drumul care duce la Mogoșa – lungimea totală ajungând la valoarea respectabilă de 11 km. Au fost anii “maratoanelor” în care au ieșit la rampă Nicu Grigoraș și Victor Nicoară, seineanul nostru câștigându-și pe drept renumele de Rege al Gutâiului.

Să revenim însă la începutul poveștii, în 1973, atunci când Maramureșul a ridicat cortina sezonului de coastă. Un început cu multe necunoscute, competitorii având de parcus o distanță considerabilă pentru a descoperi un traseu de 7,2 km, cu o diferență de nivel de 570 m și 36 de viraje, dintre care nu mai puțin de 17 ace de păr. Cu o astfel de configurație “încâlcită”, pilotul era pus la grea încercare în timp ce utilizarea excesivă a treptelor a doua și respectiv a treia solicita la maxim și materialul de concurs.

Spre surprinderea tuturor, fascinația pentru necunoscut a fost decisivă și nu mai puțin de 61 de piloți au venit la Baia Mare pentru a-și măsura forțele în urcarea Gutâiului.  Deși pare surprinzător, la start s-au aliniat 46 de automobile, regulamentul de atunci permițând utilizarea aceleiași mașini de către doi piloți. Dacă mai adăugăm și faptul că cinci piloți au evoluat în cadrul a două clase, numărul participanților a ajuns la 66! O cifră impresionantă pentru orice etapă cu tradiție! Fideli încă de atunci zicalei care ne spune că omul sfințește locul, organizatorii au excelat încă de la prima ediție, la fel cum o vor face ani la rând, indiferent că au fost vorba de raliuri sau curse de coastă.